De vorba cu anticarul Dumitru I. Grumazescu…

26 apr.

Membru al Societatii Internationale „Mihai Eminescu”, anticar de profesie, colectionarul Dumitru I. Grumazescu vorbeste deschis despre studiile sale, viata si viitorul anticariaului care l-a infiintat cu mult timp in urma.

CuzaNET: Cu ce ati dori sa fiti cunoscut in fata publicului iesean in afara de anticariat si nu sunteti?
Grumazescu:
Sunt destul de cunoscut, sunt trecut in Enciclopedia Personalitatilor Romane, am reprezentat Romania la Strasbourg cu expozitie Eminescu in anul 2000, acum 3 ani am fost la Bruxelles impreuna cu un cvartet, am facut oalta expozitie cu un recital frumos de poezie. Mai mult decat atat, expozitia mi-a fost prezentata chiar de Presedintele Parlamentului Europei la momentul respectiv, polonezul Jerzy Buzek. Nu mi-am dorit sa ma bage prea mult lumea in seama la Iasi, nu am vrut sa fiu nici cetatean de onoare, nu vreau si nu insist. Mi-am dorit in schimb o Biblioteca Particulara, vreau sa donez cele 30.000 de volume din cele 50.00 de volume personale…. Mai ramane de vazut inca nu s-a gasit spatiu si intelegere.

Această prezentare necesită JavaScript.

“Porcu si fursecurile, Grumazescu si politica”

CuzaNET: Cum a luat fiinta anticariatul in care ne aflam?
Grumazescu:
Anticariatul Dumitru I. Grumazescu reprezinta o frumoasa bucatica de istorie.
Trebuia sa fac parte din doua partide politice dar m-am retras. Am spus porcu si fursecurile, Grumazescu si politica. Am plecat in Basarabia moment in care am fost neoficial consilierul Primariei Iasi pentru Primaria Chisinau si invers – un fel de prim diplomat. Am avut rolul meu destul de definit. La un moment dat a venit la mine la hotel in Chisinau, doua dulapuri vorbitoare, doi ucainieni imbracati in haine de piele si mi-au spus: “Bai, daca in 7 zile nu pleci de aici nu mai raspundem de viata ta”. M-am intors din Basarabia si m-am intrebat ce as putea sa fac, tot timpul mi-am dorit un anticariat. Mai mult decat atat, am facut ucenicia la unul din cei mai mari anticari ai tarii Radu Sterescu, fost bibliotecar, omul care a adus cu vagoanele de tren si cu vapoarele obiecte in tara. Revin la intrebarea dumneavoastra, anticariatul a mai luat fiinta si din dorinta de a-mi mari colectia Jules Verne, Creanga, Napoleon si Eminescu.Ulterior s-a extins.

“Am fost un pradat multumit”

CuzaNET: Care este cel mai scump obiect din anticariat?
Grumazescu:
Mi-a fost spart apartamentul. Am aparut la televizor si am spus ca e un paradox ca mi-a fost calcata casa de hoti cinstiti. Adica mi s-au furat doar bani si niste bratari ale sotiei mele care erau galbene. Credeau ca sunt de aur dar noi nu iubim aurul, au rasturnat pe pat o cutie de pantofi, veche plina cu carti mici din 1900, n-a furat o carte, am fost un pradat multumit. Nu mi-a luat ce era mai valorors. Intr-adevar m-au dat cu cativa ani inapoi deoarece mi-au luat ceva bani care erau stransi pentru masina si calculator. Iar pentru a evita astfel de spargeri evit sa raspund la o astfel de intrebare specific reportericeasca.

CuzaNET: Care este totusi, cel mai valoros lucru pentru sufletul dumneavoastra?
Grumazescu:
Cel mai valoros, categoric ca nu este aici. Este depus la banca. E vorba de niste carti foarte valoroase pentru inima mea. Poate pentru altii nu reprezinta nimic.

“Singurii bani pentru mocasini i-am dat pe carti.”

CuzaNET: Care sunt cele mai mari sacrificii facute pentru a intra in posesia unei carti?
Grumazescu:
Am muncit o luna de zile la o familie de evrei pentru editia a doua de poezii Mihai Eminescu ingrijita de Maiorescu. Am muncit ca un nebun, am lucrat in perioada ‘80 – ‘89 in Bucuresti.Stateam mai mult la sora mea, ea vazand ca talpa la pantofi mi se roade mi-a spus sa imi strang bani pentru incaltaminte si sa nu mai stau prin anticariate. Deja ma stiau toti in anticariate, imi dadeau pe datorie. Sora mi-a spus ca la fiecare salar imi va opri cate putini bani sa imi ia niste mocasini ca vine iarna. A inceput sa stranga sora mea bani pana intr-o zi cand ma duc la ea, trebuie sa mentionez ca eu aveam unde lucram o garsoniera in Bucuresti langa Casa Presei. Deasupra mea era Flacara Iasului unde lucram eu si primeam odata pe luna tot salariul, lucram in fotoreportaj. Nu-mi placea sa stau in garsoniera deoarece era sumbra, aveam acolo pat , frigider, dus, totul omeneste. Ma duc la sora mea si-i spun: “Mai Mariana aici pe polona s-a deschis un magazine mare si imens – Tineretul si am gasit niste mocasini extraordinary!” Cat? 500! “Ia-ti banii!”Am luat banii si m-am dus la anticariat langa Universitatea Bucuresti, am cumparat Editia Princeps, Veronica Micle -1187, avea in si o floare de “Nu ma uita uscata”.Am cumparat cartea si m-am dus la garsoniera. Singurii bani pentru mocasini i-am dat pe carti.

“Nu faceam eforturi ca sa nu cer mancare”

CuzaNET: Ce s-a intamplat dupa aceasta?
Grumazescu:
In agrsoniera aveam un frigider cu un pachet de margarina, o paine si un pachet de halva. Le-am impartit cu rigla in trei, mai aveam 3 zile pana la salar si am stat 3 zile in casa, aveam liber. Nu faceam eforturi ca sa nu cer mancare, stateam cuminte in pat si citeam. In a treia zi ma duc eu vesel la serviceiu si ne anunta ca vom primi salarul peste 3 zile ca inca nu ne-au sosit banii de la firmele care trebuia sa ne dea bani. Iti dai seama, ca eram cu coada intre picioare si asa m-am dus la sora mea , crapam de foame. Am strabatut Bucurestiul de la Casa Scanteii pana la Piata Roamana. Cand m-a vazut sora mea m-a intrebat : “Ce e cu tine? Vii de pe teren? “Da! “ Ia si mananca. Dar unde iti sunt mocasinii.” Zic eu, pai mai pe leoarca asta de afara ii murdaresc, sunt din piele intoarsa. La 2 saptamani vazand ea ca eu nu apar cu ei, se uita la mine si imi spune : “Hai spune drept asa e ca ti-ai cumparat o carte? “. Am facut lucruri minore, realmente am spalat si wc-uri, familia pleca in Israel si trebuai sa lase apartamentul curat. La urma mi-a dat editia a doua de poezii Eminescu, o cartulie dorita de mine. Am toate editiie Eminescu ingrijite de Maiorescu.

“Nu am vrut sa fac depozite de diploma”

CuzaNET: Ce ne puteti spune despre studiile dumneavoastra?
Grumazescu:
Am facut multe in viata am fost fotograf profesionist, am facut chiar si regie de teatru. Nu stiu cat de importanta este o diploma, lucru care nu m-a interesat niciodata, unii mi-au reprosat acest lucru. Nu am vrut sa fac depozite de diplome, am diferite distinctii, chiar presedintele tarii mi-a dat o medalie de aur pentru 45 de ani de activitate eminesciana. Le-am dat voie la prosti sa ma atace pentru ca prostii se dau mari importanti, eu am fost un laudaros in schimb, dar cand m-am laudat ca am cea mai mica carte din Romania de 33 de mm si contine Luceafarul am arat-o. Cand am spus ca eu am primul aparat Lumiere de proiectii din lume, facut de fratii Lumiere la Paris, l-am aratat, cand am spus ca am toate editiile Maiorescu sau Eminescu le-am aratat. In ceea ce priveste studiile mele, pot sa spun doar ca am terminat liceul.

“Daca nu te injura cineva e trist, dar si cant te injura e minunat.”

CuzaNET: Se barfeste pe la colturi faptul ca dumneavoastra nu ati dat examenul de Bacalaureat , este adevarat?
Grumazescu:
S-a mai auzit aceasta vorba prin jurnalisti, dar va arat diploma. Daca nu te injura cineva e trist, dar si cant te injura e minunat. Foarte multi vin la mine si imi spun profesore, de ce ? Probabil pentruca sunt un profesionit. Nu a existat niciodata o facultate, o scoala de anticari in lume. Acestia s-au format, au fost mari anticari ai lumii precum Radu Sterescu care avea patru clase dar ce carti, ce stiinta avea acel om!

“Cei care se impiedica de cartoane sunt acei impotent spirituali”

Grumazescu: Inca odata repet, cei care se impiedica de cartoane sunt acei impotent spirituali. Ei s-au inarmat cu cartoane si se dau mari poeti, prozatori, dramaturgi neintelesi si n-au altceva de facut decat sa-i zgandare in pe altii, exact ceea ce le lipsestelor, mintea ce o cauta pe la altii

“Nu mai am bani sa platesc chiria la stat.”

CuzaNET: Aveti in jur de 70 de ani, ce se va intamppla cu acest anticariat dup ace dvs nu veti mai fi?
Grumazescu:
Ma intreb ce se intampla si acum, deoarece nu mai am bani sa platesc chiria la stat. Aici fac o munca de mercenar, de ani de zile am ajutat toate societatile scriitoricesti, aici isi desfasoare activitatea Academia Libera Ionel Teodoreanu, Societatea Elevilor, aici functioneaza Societatea Internaionala Mihai Eminescu, datorita acestei societati am fost invitat la Bruxelles, la Strasbourg, sa vedeti cum scriu strainii despre Iasi, foarte frumos. Anul trecut au venit 3 ambasadori din partea prefecturii si am fost solicitat. Ambasadorul belgiei m-a invitat cu expozitia in Belgia. Urmeaza sa ma duc acum ca invitat al ambasadorului la o societate cultural acolo. Contactul meu zilnic cu lumea de caracter se stie. In ceea ce priveste viitorul anticariatului, numai Dumnezeu stie.

“Un anticar este un far/ Noi suntem ceea ce facem”

CuzaNET: Ce inseamna meseria de anticar?
Grumazescu:
Un anticar este un far pentru ca totata lumea vine la el cu intrebari. Am mari universitari care vin aici, ma intreaba diferite lucruri si imi multumesc. Noi trebuie sa cunoastem foarte multe, de la icoane si tablouri, de la brinzuri pana la carti, de la stante de ateliere mari pana la diferite bijuterii sau obiecte de arta, trebuie sa stim sa descifram o semnatura pe un tablou a unui pictor aiuristic, sa ne dam seama dupa punerea in rama un articar trebuie sa stie multe. Sunt lucruri pe care eu le-am invatat de la cei care mi-au calcat pragul. Am o colectie de peste 100.000 de illustrate din toata lumea, am o colectie de cutii muzicale mecanice. Aseara am cumpaat o cutie muzicala de la Carrefour am jucarii foarte valoroase, de la 1799, jucarii mecanice, am o colectie de aparate foto extraordinare, uitati-va in hol la Hotelul Traian si veti gasi masa si scaune cu masina veche de scris de la mine. Oriunde mergeti in Iasi veti vedea ca multa lume colaboreaza cu mine. Noi suntem ceea ce facem, eu fac, nu stau, muncesc. / Andrei Ciobanu

Reclame

2 răspunsuri to “De vorba cu anticarul Dumitru I. Grumazescu…”

  1. miky de la barbulesti aprilie 26, 2012 la 9:13 pm #

    Good pointed! 😀

  2. Cristina Calin iulie 7, 2014 la 10:15 pm #

    Bun articol, cu mici greseli de ortografie, dar sunt sigura ca ar interesa pe multi. Pacat ca nu se poate publica in fcbk.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: